Semana Santa este unul dintre cele mai impresionante și profunde evenimente din calendarul religios al Spaniei. Teroarea ritualuror străvechi de înviere și renaștere se îmbină cu tragedia că demersurile spirituale sunt adesea suprimate de modernitate păgubitoare și de progresul tehnologic sfidător. Sărbătoarea se desfășoară în fiecare an în ajunul Paștelui și urmărește ceremoniile înscrise de veacuri în creștinismul spaniol și catolicismul apusului.
Istoria Semana Santa
Semana Santa sau „Săptămâna Sfântă” este una din cele mai vechi și mai importante sărbători religioase creștine. Radacinile sale se găsesc în ritualuri și practici biblice, pe măsură ce creștinismul în general și catolicismul în special s-au dezvoltat, sărbătoarea a devenit mai în profunzime, mai spirituală și mai publică.
Cele mai vechi comemorări documentate de Semana Santa sunt izvoare spaniole din secolul al XV-lea, ce descriu o manifestare rituală când laptele și mierea sunt oferite procesiunilor, precum și pelerinaje la mănăstirile și bisericile importante ale timpului.
Originile riturilor
Scopul riturilor de Semana Santa este de a evidenția moartea și învierea lui Isus, miracolul divin ce reprezintă temeiul religiei creștinilor. Celebrul poem spaniol din secolul al XVI-lea, „Autos Sacramentales”, detaliază creștinarea preșagiei morții Domnului, precum și învierea lui prin ritualuri precum cărarea Crucii, răstignirea și Piatra mormântului. Aceste ceremonii sunt amplificate de vechile vise, practici și procesiuni care au continuat bazându-se pe vechile tradiții ce-și au originea în alte religii antice precum iudaismul și păgânismul.
Procesiunile
Procesiunile religioase ale Săptămânii Sfinte sunt fără îndoială, observația cea mai distractivă și emoțională a riturilor spaniole de Semana Santa. În fiecare an, milioane de locuitori din toate colțurile Spaniei se adună când atmosfera reci și salbatice a zonei mediteraneene se ocupă de sărbătorirea aproape supraomenească a extazului spiritului uman.
Culorile, măștile și credința sunt exprimate prin imensitatea multicoloră și teatrală a lumilor processiunale care cascadă pe străzile Spaniei. Liturghiile vesticilor înnobilate sunt însoțite de ritmuri lente și înălțătoare, alăturate de saltimbancii și basini dedicati acestria.
Gesturi și simboluri vechi
Semana Santa aduce versiuni vizuale îngrijite și emoționante ale versetelor și simbolurilor vechi ale riturilor și credinței creștine. În orice veche oraș spaniol veți găsi procesiunea încoronată cu crucifixuri, lumânări, ramuri de frunze, ramuri castan și măști.
Fiecare imagine are o cauză și un simbol:
• Crucifixurile sunt o reprezentare a pasiunii lui Hristos și a cărării Crucii, către Golgota și învierea
• Lumânările Armelor și ramurile de frunze îmbrățișează tradiția impresionantă a luminii răsuflării
Forțele vii
• Ramurile de castan sunt simboluri despre forțele vii, magia și credința.
• Măștile și costumesele semnifică disciplina și devotamentul prin care publicul își arată respectul și comemorează mărturia lui Hristos om.
Cele două mari sărbători
Procesiunile se înscriu în a doua parte a sărbătorii catolice, numită Pessach. În timpul Săptămânii Sfinte, Haemetul- cea mai veche cetate și stațiune de coastă a Spaniei- este dezbrăcată de toată culoarea și orice anumită bucurie, pentru ca să devină un santuar smerit și trist. Acest semnal lumesc al întristării servește ca încheiere a semnificațiilor riturilor ce aduc scopul de a comemora moartea lui Hristos.
Duminica dintre 11 și 17 martie marchează începutul Săptămânii Sfinte, în timp ce, Revelionul este sărbătorit la 9 zile după, pe 24 martie. Zilele dintre aceste două sărbători sunt zile traditionally tehnologic păgubitoare. De la simboluri gen crucea și lumânările de procesiuni până la golirea pietrelor de la mormântul lui Isus, grădina Ghetsimani și ramurile de castan, Semana Santa reprezintă ultima semnificație a credinței creștine în Spania antica.
